The Color of Money (1986)

In 1961, in The Hustler, Paul Newman era Fast Eddie Felson, escrocul impielitat cu zambet hatru care poza in jucatorul de biliard incepator, fraierandu-i pe credulii care-i cadeau in plasa. Avizi de castiguri usoare, jucatorii "profesionisti" acceptau sau propuneau pariuri pe bani grei, bucurandu-se ca si-au gasit victima, devenind ulterior ei insisi victimele, pentru ca Fast Eddie era neintrecut... 25 de ani mai tarziu, celebrul Martin Scorsese reia subiectul, pastreaza personajul si continua povestea in Culoarea banilor. Felson nu mai este ce-a fost odata, dar naravul rau nu piere asa usor. Acum vaneaza tineri acoliti pe care sa-i scoleasca si de pe urma carora sa profite. Unul dintre tinerii invatacei, in care Feldon se recunoaste cu usurinta, este Vincent (Tom Cruise), baiat talentat si cu aura de castigator. Feldon, Vincent si iubita lui, Carmen (Mastrantonio), pun la cale un plan prin care sa transforme talentul lui Vincent in dolari grei. Cei trei pornesc intr-un turneu prin baruri, dar Vincent nu rezista tentatiei de a se fali cu talentul sau... Din pacate, lauda lui ii costa cam mult. Pentru ca, asa cum spune cel mai simpatic escroc al ecranului, nu e vorba de biliard, e vorba de bani...Departe de a fi doar o poveste interesanta, Culoarea banilor este, dupa cum spune chiar maestrul Scorsese o calatorie in cautarea sinelui. E vorba de un om care-si schimba modul de viata, care-si gaseste noi valori. Scena lui nu este arena gladiatorilor, ci masa de biliard. Deceptia se transforma in revelatie, iar perversiunea e inlocuita de puritate. Paul Newman, in schimb, vede mai obiectiv opera lui Scorsese: Martin are un talent pe care nu prea il mai gasesti la altii. Bune sau rele, personajele lui au un soi de moralitate pe care nu o intelegem, dar o acceptam. Iar partea cea mai nostima este ca nici macar nu incearca sa dea vreo explicatie. Vezi Taxi Driver, Alice Doesn’t Live Here Anymore, Mean Streets, Ragisng Bull, After Hours.